Capat de linie. Din nou , acelasi peron prafuit al inimii ei . Se simtea ametita la contactul cu asfaltul , cu aerul .Se simtea asemenea unui om fara destin clar ..Inevitabil se gasea , inca o data intr-o situatie in care se lupta cu absurdul . Reluand necontenit acelasi film interior , simti un inceput de furtuna . De fapt ce se intamplase ?! Totul era atat de neobisnuit si de tentant incat se supuse ''regiei'' lui tocmai pentru a iesi din plicticoasa sa ordine interioara. Incerca sa gandeasca , dar isi dadu seama ca reflectia nu ii relevase niciodata nimic . O macina totusi ceva , o intrebare fara raspuns de atata timp : " Ce i s-a oferit de a fost in stare sa-si vanda sufletul ? '' .
'' Nu merita ! '' se trezi soptind fara voia ei , cu o voce care parca-i era straina . Replicile ei inteligente , ascundeau in ele putin venin , o oarecare neimplinire in propriu-i destin . Realiza ca era foarte greu '' sa aiba ceva '' cu adevarat , sa-l capete sau sa-l cucereasca . Avu nevoie, insa , doar de cateva minute , ca sa se limpezeasca si sa-si dea seama , paradoxal , tacearea lui fata de ea spunea multe despre nestatornicia lui in materie de sentimente.
Final , satisfactii , liniste . Fusese doar un joc al sortii . " Va trece . Totul va trece ! " isi spuse din nou , dar inca ploua .
