Teorema in triunghi

A fost prima oara cand mi-am zis ca trebuie sa ma las calauzita de sentimente, aveam atat de rar prilejul sa o fac pentru ca in majoritatea timpului ratiunea si nu simtirea imi era calauza. Dar cand te lupti sa ramai pe linia de plutire si simti ca nu mai are sens sa aspiri la o dragoste fie ea si cat de simpla amanuntele invechite isi recapata prospetimea daca-s rostite de alte buze. Se pare ca e de ajuns ca macar unul din doi sa creada in dragoste, desi stiam cu certitudine ca ce facea din el un barbat se afla tot timpul la o femeie indiferent de identitatea ei. Desi mi se parea absurd sa ma arunc inutil intr-o aventura pentru ca ma gandeam ca in final voi ajunge intr-un triunghi amoros am riscat si deloc surprinzator: am castigat. Cum? Nu m-am aratat infranta nicio clipa, n-am fost sentimentala in momente critice si n-am regretat nimic! Mai mult decat atat, chiar si fara arme am putut castiga o lupta tacuta pentru ca intamplarea descompusa in secvente mi-a prezentat un fel de carte de vizita de-a ei: frica, frustrare si multa nevoie de afirmare; dar e de inteles doar traia intr-un mediu care o domina si isi dadea seama ca exista un tragic cotidian mai profund si mai pe masura noastra decat tragicul marilor aventuri. Gesturile schitate de el "al ei pt. un timp" nu m-au mirat deloc. Se gandea ce sa faca, a vorbi i se parea fara sens. Il cunosteam si ma feream, dar a atacat brusc; n-am putut sa mai rezist. Adevarul este ca amandoi respingeam la momentul acela tot ce insemna o regula, mai incolo am descoperit cat de mult ne asemanam. Imediat dupa ce am inceput sa realizez in ce ma bag mi-a venit involuntar intrebarea: "Incotro?". Eu nu vroiam decat sa raman in septembrie pentru ca primisem colacul de salvare de care avusesem atata timp nevoie. Restul nu-mi mai prezenta interes pana cand .. a inceput un fel de competitie. La cat de mult imi plac provocarile n-am putut sta deoparte si ma felicit ca am procedat astfel. Desi eu nu am avut parte de niciun fel de circumstanta atenuanta nu mi-a fost greu, caci sa lupt contra ei era usor. El s-a dat mai rapid decat ma asteptam de partea mea. In orice caz daca era nebun, nebunia lui se dovedea foarte entuziasta in ceea ce privea viitorul nostru.In fond saraca n-a facut decat bine, caci el s-a strecurat in mine ajutat chiar de ea si-i sunt recunoscatoare intr-un fel. Trebuie sa recunosc ca m-am gandit de cateva ori: "Unde ma voi intoarce daca nu castig?". Dar am stiut sa infrang. Oricum cuvintele acelea se opreau neascultatoare pe varful buzelor ori de cate ori imi veneau in cap pentru ca el .. el avea ceva in privire si-n gesturi, lucru ce m-a facut sa vreau ca toate inceputurile lui de gand sa-mi apartina. De ce? Pentru ca intotdeauna stiusem undeva in adancul sufletului ca purta o masca spre a se proteja de metamorfozele impulsive, de judecata altora. Simula pentru a trai mai mult si mai bine si isi elibera spiritul de tensiunile ce riscau sa il sufoce, de obligatii si responsabilitati. Ii placea sa fie independent, puternic si in special infidel. Lucru care mi-a intarit convingerea ca-mi merita timpul; merita sa-l ajut inapoi. El ma salvase deja o data, acum era randul meu. In timp a devenit ceva obisnuit, facem asta zilnic; ne salvam unul pe altul de cate ori simtim ca lucrurile cotidiene ne fura. Triunghiul n-a rezistat mult, intotdeauna cel mai slab renunta, asa lucrurile au revenit la o relatie nu pot sa-i zic normala caci as minti, mai degraba as numi-o speciala, cel putin asa spun cei din jur care privesc din exterior cu un ochi critic. Nu-mi cer scuze pentru ce am facut desi probabil merit ura ei dar asta e mersul firesc al vietii iar experienta asta mi-a daruit tot ce posed in momentul de fata caci el e binele precum si raul meu. Tot ce am avut nevoie - acum sunt completa!