Lets live 2 regret this

 
      O moneda. Pe fata cap, pe verso o poveste. Asta e pariul...
    
     Problema se pune astfel: daca ai gasit ceea ce cautai, poti sa-l pastrezi ?! Alegerile ne caracterizeaza. Alegerile ne silesc sa ne confruntam cu propriul eu, cu asteptarile, temerile, cu natura noastra etica. Actul egosimului suprem: o fata care se pune pe sine pe primul loc. Care se gandeste doar la propria-i persoana; propriile sentimente au prioritate.
             " Stiu c-am gresit, dar regretele-s tardive si inutile; nu-si mai au demult rostul. Acum vreau sa accept ce am facut si sa las trecutul in urma. Insa nu pot face asta fiindca la celalat capat al franghiei pe care o tin te-ai putea afla TU. Stii senzatia aceea cand pierzi ceva ce inca n-ai apucat sa-ti dai seama cat valoreaza? Ei bine, ma scufund in inevitabil si asta inseamna ca tocmai te-am pierdut putin.
                E fericirea intotdeauna doar un compromis ? Te rog, mai lasa-ma sa ma ascund in tine, macar pentru o vreme, macar putin. Recunoaste! Ne cunoastem atat de bine de parca am fi fost iubiti si n-a trebuit niciodata sa ne prefacem. Paream a fi devenit o singura persoana, fara sa ne fi pierdut insa individualitatea. Oricat as nega, trupul meu mai are inca imprimat desenul mainii tale. M-ai descifrat - si nu-mi place! Acum sunt atat de usor de citit. Atunci parea ok. Nu ne drogam niciodata; drogul nostru era pericolul - unde sa ne intalnim, cand sa vorbim. Se zice ca riscul pe care ti-l asumi e masura lucrurilor pe care pui pret. Nu mai am aproape nimic de pierdut. Doar acel sentiment ciudat, minunat, aberant si periculos. Cum i se spune oare? Dorinta? Delir? Pasiune? Implinire? Prostie? Deceptie? Mintea-mi spune " uita! ", trupul urla. Ce e de facut? Nu stiu ce sa mai zic, ce sa mai simt, ce sa mai gandesc. Sa-ti spun numele fara sa-l aud, plecand de la premisa ca e al meu, am dreptul sa-l strig. Cu tine era mereu la fel. Dupa fiecare sfarsit, un nou inceput; doar tu - doar eu. Insa de data asta e diferit. Tu ai avut ultimul cuvant. Tu ai ales. Tu esti acum corpul strain.
                  Si, la naiba! Care a fost de fapt motivul actelor mele eroice si al sacrificiilor mele? Incapatanarea mea sau a ta ? Merit sa stiu adevarul si nu doar ce-ti este tie mai usor sa spui. Sau poate nici nu mai are sens. Nu m-am nascut sa joc rolul de eroina lamentabila. Nu e stilul meu. Imi port insa ranile ca pe medalii ale orgoliului prostesc.
                  Finalurile fericite inseamna intotdeauna compromis. Asta e alegerea ?! "