Aparent, definitiv. Facusem un fel de armistitiu afectuos - pana in punctul in care mi se facea dor de el.Dar stii ce e bizar? Ca eu nu sunt o romantica prin excelenta, nicidecum. Nu ma las vrajita cu usurinta. Nu ma indragostesc nebuneste. Si totusi, cat de previzibil s-a intamplat totul. Spiritele noastre s-au conectat, s-au unit, au fuzionat. A fost nevoie de .. o privire. O privire este un lucru foarte efemer, foarte trecator. Ca gest uman nu inseamna nimic. Este perisabil. A plusat cu un set de replici ametitoare si atat a fost.Secolul aceasta ii apartinea cu desavarsire.
Ssst! Ssst ! Asta avea sa fie cea mai mare imprudenta. De ce ? pentru ca avea sa starneasca totul. Oarecum, lumea ar fi inceput sa aiba noima, pentru mine, pentru noi daca nu as fi avut un orgoliu prostesc si niste visuri imposibile. In fond, e normal sa ai visuri imposibile?! Sau poate a fost ceva la modul hotarare pura.Panica pura, in cel mai sigur caz. Da, asta e marele meu mister. Si misterul meu il stii doar tu.
In acelasi timp era destul de greu sa accept gandul ca o data si o data avea sa se obisnuiasca fara mine. Sau mai rau, ca avea sa-si continue viata fara mine. As fi vrut sa-l pastrez numai pentru mine, pana cand as fi fost destul de matura sa-l pretuiesc cum trebuie. Insa viata nu functioneaza astfel. Intotdeauna ne impiedicam, ezitam si ratam clipele exceptionale.
Desi nu-mi place sa recunosc cand gresesc, incerc sa ma consolez cu ideea ca am doar saisprezece ani si am tot dreptul din lume sa mai gafez, din cand in cand. In final, fie ca-mi place sau nu, suferinta e intru catva interesanta si esentiala. Pentru ca ofera lucrurilor o doza de realitate si crede-ma, am nevoie de realitate ca de aer!
P.S. Poate o data am sa-ti spun povestea cu detalii cu tot. Acum sunt somnoroasa si imbufnata.
neeeah ! Cu drag, Roxana
2 comentarii:
"o data si o data avea sa se obisnuiasca fara mine."
clasic :-<
Eu zic sa faci putina dragoste cu marea .
nu inteleg ce ai tu cu "zambete si soare"?:))
Trimiteți un comentariu