Pseudo-love ; almost lover .

O Dumnezeule , se intampla din nou ! E acelasi joc la nesfarsit si ce e mai naspa e ca "el" il creeaza si tot "el" il domina . El e ! dupa cum simt, mai puternic decat mine, are mai multa rabdare si e mai intelept . Nu se teme de nimic pt. ca gandurile lui sunt mult mai complicate decat nimicurile mele care ma sacaie acum . Rahaturi ; ce tot spun eu aici ?. Nu reusesc sa-l inteleg , ce vrea ?! ce cauta ?! Imi permit fantezia ridicola ca fiecare zi poate fi ziua in care vom intra in mod magic pe aceeasi lungime de unda si brusc ne vom trezi vorbind aceeasi limba , dar neeeah ! dupa cum am spus e doar o fantezie . Sunt confuza , dar la mine cred ca asta e o chestiune de caracter nu de circumstante ; sunt in situatia in care trebuie sa castig un razboi , razboiul cu mine . Should I give up ? Or should I just keep chasing pavements ?! gen .. Stii , e ca un viciu de care tot incerc sa ma las si frate , NU REUSESC ! Intr-un mod absolut obsedant imi pun intrebarea evidenta " de ce ? " la care din pacate nu gasesc niciun raspuns destul de credibil . Cred ca ma atrage psihologia si , fara sa imi dau seama , fac terapie eu cu mine , sunt atat in postura de psiholog cat si cea de pacient . Dar sa lasam asta , vorbeam de "el" . Cateodata , de fapt rectific , cred mai tot timpul ca sufera de personalitate bipolara . Am impresia ca e deloc convins , deloc decis si ca pur si simplu vorbim din plictiseala , dar sunt si datile alea cand chiar cred ca-i pasa , ca poate , ca vrea . E efectul ala " bitter-sweet " desi , la sfarsit,  eu raman cu gustul amar . " De maine am sa pun piciorul in prag ! " am spus-o de 100 de ori incat i-am tocit orice inteles si totusi , inca nu am realizat cum sa fac asta . Eu nu eram asa . Uhm , nu eram asa pana sa apara el . Destul de straniu , nu crezi?!
        Poate am sa-i dau un afurisit de sms " Suna sau uita . Fa cum crezi . " si atunci va fi clar ; o data si pentru totdeauna !